Povești

Ultimii mohicani! Povestea ultimului prim 11 din Premier League format 100% din jucători englezi

Un tweet mi-a atras atenția săptămâna trecută și m-a pus pe gânduri. Pe 27 februarie, s-au făcut 19 ani de când a existat un prim 11 din Premier League format 100% din jucători englezi. Poate că Aston Villa nu realiza acest lucru la acea vreme, dar atunci când au intrat pe teren împotriva lui Coventry City, The Villans au făcut ceva ce nicio altă echipă nu a mai reușit până în prezent.

John Gregory, managerul lui Villa din acea perioadă, a trimis un prim unsprezece format doar din jucători englezi, ba mai mult, chiar și jucătorii intrați de pe bancă au fost născuți tot în Anglia. Deși atunci nu părea nimic ciudat, niciun alt club nu a mai repetat acest lucru în Premier League. Nu avea însă să fie o zi cu noroc pentru gazdele de pe Villa Park, Coventry învingând cu 4-1.

Într-un 4-4-2 specific acelei perioade, Aston Villa a folosit următoarea formulă pe 27 februarie 1999.

Oakes – Watson, Southgate, Scimeca, Wright – Merson, Taylor, Grayson, Hendrie – Dublin, Joachim. Rezerve: Barry, Collymore, Draper.

Ce s-a întâmplat cu cei unsprezece?

Portarul Michael Oakes a stat doar trei sezoane pe Villa Park, plecând la Wolverhampton după ce legendarul David James a fost transferat de club. După un periplu la Cardiff City, Oakes a devenit antrenor de portari în Conference.

Poreclit ”The Mighty Atom”, fundașul stânga Alan Wright era unul din cei mai scunzi jucători din Premier League la acea vreme. Wright a schimbat zece cluburi în cariera de jucător și a devenit antrenor, trecând fără succes pe la cluburi din ligile inferioare.

În centrul apărării, Villa i-a aliniat în acea zi pe Gareth Southgate și Steve Watson. Watson, de asemenea antrenor în ligile inferioare, a fost un jucător versatil care a purtat în carieră tricouri cu toate numerele de la 2 la 11. Southgate, actualul selecționer al Angliei, e unul din cei care și-ar dori în prezent să fie mai multe cluburi care să etaleze un prim unsprezece 100% englez. Gareth a jucat la doar trei echipe în toată cariera, evoluând cu succes atât pentru Villa, Palace, cât și Middlesborough.

Despre fundașul dreapta din acea zi, Riccardo Scimeca se știe cel mai puțin în prezent, acesta cochetând cu antrenoratul și apoi dispărând din prim-plan după o carieră cu peste 400 de meciuri în primele două ligi.

Dacă cei din apărare au rămas în fotbal, devenind antrenori, coincidență sau nu, cei din linia de mijloc au cochetat cu televiziunea. Suporter Aston villa de mic, Ian Taylor a coloborat cu Aston Villa TV și a comentat meciuri pentru BBC. Lee Hendrie a fost un jucător reprezentativ pentru Villa la începutul anilor 2000, a trecut apoi printr-o perioadă nefastă și o luptă cu depresia, recunoscând într-un interviu pentru BBC că a fost chiar aproape de sinucidere. Hendrie a trecut eventual peste greutăți, punând bazele Academiei Lee Hendrie și apărând rar la Sky Sports, ca pundit.

Abonează-te la newsletter-ul nostru, cu recomandări de articole din fotbal și program de fotbal la TV pentru weekend, livrat în fiecare vineri!

Paul Merson era fără îndoială vedeta echipei și a fost unul din cei mai valoroși jucători englezi ai anilor ’90. Merson lucrează în prezent la Sky Sports și a afirmat recent că perioada de la Aston villa a fost cea mai frumoasă din cariera sa de jucător.

“I absolutely loved it at Villa. It was the best part of my career, no doubt. I adored my football at Villa. When I left, I was devastated. It was the only time I ever cried when I left a football club.”

În avanposturi, Villa i-a avut în teren pe Dion Dublin și Julian Joachim. Dublin impresiona prin polivalanța sa, putând evolua la fel de bine și ca fundaș central. De altfel, chiar Wayne Rooney afirma surprinzător la începutul carierei sale că Dion Dublin e cel mai bun apărător împotriva căruia a jucat. Cine ar fi crezut asta?! Julian Joachim, un journeyman striker veritabil, s-a perindat pe la 19 cluburi în carieră și în prezent, aflat la 43 de ani, încă mai joacă fotbal la amatori, pentru Radcliffe Olympic.

Pe banca de rezerve, lângă Stan Collymore se afla și Gareth Barry. Trecut și pe la Liverpool și Nottingham Forest, în pofida unui potențial enorm, Big Stan nu a devenit atacantul world-class pe care toți îl vedeau și lucrează acum în media, pentru RT.com. Gareth Barry, porcelit Mister Reliable, încă mai joacă la un nivel ridicat și a devenit recent jucătorul cu cele mai multe apariții în istoria Premier League.

N-a durat mult până la primul unsprezece format doar din stranieri

Când Aston Villa a aliniat primul unsprezece menționat mai sus, majoritatea echipelor din Premier League încă aveau destui jucători englezi în lot. Deja însă, începând cu finele anilor ’90, tot mai mulți străini apăruseră în Anglia. Premier League devenea deja un produs de marketing tot mai atractiv la nivel global, iar cu bugete tot mai mari, în goana după succes, cluburile s-au îndreptat inevitabil către jucători de afară. Așa aveau să ajungă în Anglia atât jucători precum Nicolas Anelka, cât și alții precum Ali Dia.

Primul unsprezece format doar din jucători străini a venit la aproape un an de la meciul de referință al lui Aston Villa. De Boxing Day în 1999, la 111 ani de la înființarea Football league, managerul lui Chelsea de la acea vreme, Gianluca Vialli a făcut ceva ce niciun alt manager nu făcuse în 150 000 de meciuri anterioare: a ales un prim unsprezece fără niciun jucător britanic. Primul unsprezece din acea zi a fost:

Ed De Goey -Albert Ferrer, Celestine Babayaro, Emerson Thome, Frank Leboeuf; Dan Petrescu, Didier Deschamps, Gus Poyet, Robert Di Matteo; Gabrielle Ambrosetti, Tore Andre Flo. (Chelsea – Southampton, 26 decembrie 1999)

Inevitabil, avea să vină și ziua în care un club din Premier League nu avea pe foaia oficială a meciului niciun jucător englez. Surprinde pe cineva că echipa în cauză e Arsenal?! Pe 14 februarie 2005, pe Highbury, Arsene Wenger a selectat următorii 16 jucători pentru meciul cu Crystal Palace (la acea vreme cluburile puteau numi doar 5 jucători pe banca de rezerve):

Lehmann – Lauren, Cygan, Kolo Toure, Clichy – Pires, Edu, Vieira, Reyes – Bergkamp, Henry. Rezerve: Almunia, Senderos, Fabregas, Flamini, van Persie – (Arsenal vs Crystal Palace, 14 februarie 2005)

Prezent și viitor

În prezent, alături de lipsa pauzei de iarnă, numărul mic de jucători englezi din Premier League e printre cele mai des folosite motive atunci când cineva încearcă să explice evoluțiile modeste ale naționalei Angliei la turneele finale. Dacă nimeni nu poate să conteste aducerile unor jucători precum Ronaldo, Fabregas, Xabi Alonso, Luka Modric sau Thibaut Curtois, problema apare atunci când cluburile aleg străini de o valoare contestabilă, doar pentru că impresarii acestora conving conducerea clubului că vor performa mai bine decât tinerii din propria pepinieră.

N-o să fiu absurd să zic că ar fi mai bine doar cu englezi. Fără Robert Pires și Patrick Vieira poate că urmăream acum campionatul spaniol, însă un Ray Parlour, un Francis Jeffers sau un Jermaine Pennant, au avut mereu farmecul lor și au arătat uneori mai mult nerv decât coechipierii lor tranferați din afară.

surse informații: transfermarkt.co.uk, wikipedia; sursa foto: birminghammail.co.uk

Urmărește-ne pe Facebook, Twitter și pe canalul de Youtube pentru a fi la curent cu tot ce contează în Premier League și nu numai.

Tags

Alex Avram

Alex works in the IT Industry, he's an avid reader who likes to find beauty in football. He supports Arsenal FC. Based in Iasi, Romania, he's a coffee lover and a fan of almost everything that has a guitar and a British accent. @alexxx_avr.

Citește și

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Close