Nimeni n-a învins vreodată într-o dezbatere pe tema “Cel mai bun fotbalist din istorie”, dar oricine a participat la o asemenea nebunie a plecat convins că câștigat. Jocul ăsta obsedant nu încape în formule, în adevăruri absolute, fiind o chestiune de gust, ca orice altă formă de artă (fie ea și comercială, nu-i nimic greșit în asta). Totuși, fiecare pasionat al fenomenului are un jucător pe care-l pune pe un piedestal deasupra tuturor celorlalți, idolul care a oprit la un moment dat timpul în loc doar cu ajutorul unei mingi de fotbal. Pentru mine, acel fotbalistul suprem a fost Zinedine Zidane. Despre El și fiul său, Enzo Zidane Fernandez, vorbim astăzi.

22 martie 1995. 4000 de spectatori asistă, pe Stade Louis II din Monaco, la un meci din prima ligă franceză: AS Monaco vs Girondons de Bordeaux. Istoria nu consemnează de ce au venit atât de puțini oameni la stadion în acea zi, dar scorul de 6-3 s-a păstrat în arhive, la fel și prezențele unor jucători ca Lilian Thuram și Youri Djorkaeff la Monaco, respectiv cele ale lui Bixente Lizarazu, Christophe Dugarry și Zinedine Zidane pentru Bordeaux. Fotbaliști decenți la acel moment, cei 5 aveau să câștige împreună Campionatului Mondial din 1998 și EURO 2000, cu naționala Franței.

Zizou nu a marcat atunci, dar probabil că era tensionat, pentru că la 3 zile după acel 6-3, urma să devină tată pentru prima oară. Se naște un băiat pe care-l numește Enzo, după idolul său din fotbal, uruguayanul Enzo Francescoli, campion al Franței cu Marseille în 1990, când Zinedine, băiatul care juca fotbal pe străzile Marsilliei, abia începea să spere la o carieră în sport. Lui Enzo Zidane Fernandez aveau să-i urmeze încă 3 băieți: Luca, Theo și Elyaz.

Zinedine și Enzo Zidane cu trofeul Balon D’Or.

Un an mai târziu, Zinedine Zidane ia calea Italiei, îmbrăcând tricoul lui Juventus timp de 5 sezoane în care avea să se definească drept playmaker-ul irezistibil, cu acea primă atingere hipnotizantă, ce scotea din joc un adversar doar din preluare și cu o viziune extraordinară a jocului. Dubla din finala Coupe du Monde, în fața Braziliei lui Ronaldo, Rivaldo și Bebeto avea să-l ducă spre Balonul de Aur în 1998, succes ce se adăuga celor două trofee din Serie A pentru o perioadă fantastică a carierei lui Zidane.

N-au fost însă numai victorii în acei ani pe Delle Alpi din Torino, unde micuțul Enzo a început fotbalul. Juventus, cu Zinedine Zidane și actualul manager al lui Chelsea, Antonio Conte, în teren, a pierdut două finala de Liga Campionilor (cu Dortmund în 1997 și cu Real Madrid în 1998). Francezul n-a mai pierdut nicio finală de Champions League din cele 3 în care a mai participat, după înfrângerea din ’98.

6 august 2001. Zinedine Zidane devine cel mai scump jucător din istoria fotbalului, atingându-și ultima destinație din carieră. 75 de milioane de Lire plătește Real Madrid pentru el, într-o mutare care i-a părut predestinată dintodeauna, venită când Perez tocmai își construia echipa de galactici. Deja campion mondial și european cu Franța, Zizou câștigă Liga Campionilor chiar din primul sezon pe Bernabeu, înscriind un gol extraordinar în finala cu Leverkusen, din primăvara lui 2002. Pentru mine, acela a fost un alt moment în care s-a oprit timpul.

Și acum am un nod în gât revăzând faza asta. Parcă a durat o veșnicie să cadă centrarea lui Roberto Carlos și mă tem la fiecare reluare că nu-i mai iese șutul lui Zidane la fel…

Cariera lui Zinedine Zidane poate fi măsurată în trofee, dar numărându-le pare a fi prea puține pentru aura de jucător uriaș pe care o lăsa în urmă, la 34 de ani, când renunța la fotbal, văzând roșu în ultimul meci al carierei, finala mondialului din 2006, câștigată de Italia. Când se va naște jucătorul de fotbal perfect (într-o mie sau două de ani), va trebui să aibă eleganța lui Zinedine Zidane, altfel nu va putea fi perfect.

Zinedine Zidane după fotbal

Timp de câțiva ani, pasionații de fotbal n-au auzit mare lucru despre Zizou. După retragere a îmbrăcat tricoul Realului pentru echipa de veterani a clubului, a jucat în meciuri caritabile și și-a crescut cei patru băieți, dintre care Enzo era deja parte din La Fabrica, academia de tineret a Realului. În 2009 a revenit pe Bernabeu, în calitate de consultant al proapătului președinte re-ales, Florentino Perez, iar de acolo a mai avut câțiva pași până la rolul predestinat.

Din 2009, la chemarea lui Jose Mourinho, începe să fie implicat la prima echipă și să facă deplasările alături de lot, în 2011 e numit Director Sportiv, iar în 2013 ia loc pe bancă, în calitate de secund al lui Ancelotti. După 7 ani de la retragere, Zinedine Zidane este din nou aproape de iarba de pe Bernabeu, meci de meci. Preia echipa a doua, Real Madrid Castilla, în 2014. Acolo îl pregătește, printre alții, pe fiul său, Enzo. La Castilla s-au pregătit pentru glorie, în decursul anilor, legende ale Realului și ale fotbalului mondial. Raul Gonzalez, Guti, Iker Casillas sau Vicente del Bosque sunt doar câțiva dintre ei, însă azi sunt zeci de jucători crescuți în La Fabrica, împrăștiați prin marile cluburi ale Europei.

4 ianuarie 2016. La doar câteva ore de la concedierea lui Rafa Benitez, Real Madrid anunță noul manager al echipei: Zinedine Zidane. La conferința de presă Zizou pare neschimbat, parcă n-ar fi 10 ani de când a jucat ultima oară pe Bernabeu. E primit cu scepticism de opinia publică pentru că e la prima experiență de management serioasă, la unul dintre cele mai mari cluburi din istoria fotbalului.

Cariera de manager a lui Zidane începe cu un 5-0 administrat lui Deportivo în campionat, continuă cu o victorie în El Clasico și un traseu până în finala Ligii Campionilor, pe care o câștigă, la penalty-uri în fața rivalilor locali de la Atletico. Norocul începătorului? Al doilea sezon la Real înseamnă un campionat câștigat în Spania și încă un trofeu Champions League, câștigat în fața lui Juventus. Cu 5 trofee în 18 luni, Zidane nu mai e privit cu scepticism, ci doar cu semne de întrebare: unde se va opri?

30 noiembrie 2016. Real Madrid juca un meci de rutină, în Copa del Rey împotriva celor de la Cultural Leonesa, o echipă din liga a doua. Zinedine Zidane își folosește rezervele și are deja 3-1 până la pauză, așa că-i oferă debutul la echipa de seniori a Realului numărului 29, care poartă doar “Enzo” pe spatele tricoului. Puștiul profită din plin de ocazie.

Dacă n-aș fi știut cine e numărul 29, aș fi rescunoscut stilul de alergare fără niciun dubiu: Enzo e un Zidane. Talentul lui Zinedine nu poate fi replicat, însă moștenirea lui în fotbal merge dincolo de trofeele câștigate cu Juventus și Real Madrid.

A fost singurul meci al lui Enzo Zidane Fernandez pentru echipa mare a Realului, pentru că pe 30 iunie 2017, Enzo Zidane a semnat un contract pe 3 ani cu Deportivo Alaves, finalista Copa del Rey din sezonul trecut. Pentru prima oară în cariera sa de fotbalist, Enzo se desparte de Zinedine. Real Madrid rămâne cu marele Zidane pe bancă și cu încă 3 Zidani în academie: Luca e portar, iar Theo și Elyaz sunt mijlocași.

La finalul lunii iulie, când se va publica programul meciurilor din La Liga, Enzo va afla când va îmbrăca tricoul noii sale echipe, pentru prima oară în carieră împotriva legendarului său tată.

Sursa foto: Mirror.co.uk

Urmărește-ne pe Facebook, Twitter și pe canalul de Youtube  pentru articole cum e cel de mai sus, știri și analize despre fotbalul din Anglia și numai! 

Comments

comments