Un preview subiectiv

Stoke City FC este al doilea cel mai vechi club pro din lume și membru fondator al Football League (precursorul Premier League), competiție în care a petrecut 60 de sezoane de-a lungul istoriei. Finala de League Cup câștigată în ’72 împotriva celor de la Chelsea reprezintă în continuare singurul succes major, la 153 de ani de la fondare. Parcursul spre finală a fost de poveste, Stoke eliminând pe drum Manchester United și West Ham (pe ultimii într-o semifinală cu patru meciuri care au durat în total 7 ore).

Fast forward 36 de ani, suntem în 2008 iar Stoke promovează în EPL la cârma lui Tony Pulis, care reușește să țină echipa în primul eșalon și să îi ducă pentru prima oară în finala FA Cup (eliminând pe West Ham în sferturi, la 39 de ani de la semifinala istorică de League Cup). Din păcate, tot sub conducerea lui Pulis echipa are clasări tot mai slabe în campionat și sunt făcute unele transferuri nereușite – printre alții, fiul Anthony (4 ani, 6 meciuri), Michael Owen (9 meciuri, un gol, aur pentru marketing) sau Brek Shea (£2.5 milioane, 3 ani, 5 meciuri). Contractul lui Pulis a fost încheiat amiabil în martie 2013 și pare că motivul principal a fost inabilitatea echipei de a face pasul următor.

Noul antrenor avea să fie Mark Hughes, un fost atacant galez care a contribuit major la primele sezoane ale lui Sir Alex la Man U dar a trecut apoi și pe la Barcelona, Bayern Munchen sau Chelsea, unde a fost coleg cu Petrescu. A fost numit antrenorul celor de la Stoke după multe experiențe (nu neapărat pozitive) la Blackburn, Man City, Fulham sau QPR și cu multă dorință de a demonstra că poate conduce un proiect pe termen lung.

Hughes a schimbat filozofia de joc a echipei, un țel ambițios contestat de presă la începutul contractului, și a renunțat la multe din piesele centrale ale lui Pulis, reușind în același timp să atragă jucători interesanți. Pe vremea lui Pulis, Stoke a fost echipa care domina fizic și pe care puteai să pariezi că va rămâne în EPL fără mari emoții. Jocul practicat era unul de siguranță, fără multe goluri primite dar și fără multe goluri date. În ultimul sezon al lui Pulis, Stoke a avut a șasea cea mai bună defensivă dar a “compensat” cu al doilea cel mai slab atac. Spre comparație, al doilea sezon al lui Hughes la Stoke a fost primul de la promovare în care echipa a avut golaveraj pozitiv – tot a șasea cea mai bună defensivă dar locul 8 la goluri date. Sezonul trecut nu a fost la fel de prolific (nici ofensiv, nici defensiv) dar echipa a reușit să se claseze totuși în campionat pe eternul loc 9. Principalul atu a devenit deci atacul iar armele folosite s-au transformat din clasicul englez aplicat de Pulis, cu mingi pe sus și out-uri bătute puternic, în jocul combinativ practicat de jucători culeși de pe băncile de rezerve ale unor mari echipe. Stoke a reușit să înregimenteze patru jucători trecuți pe la Barcelona, pe Shaqiri de la Inter/Bayern precum și jucători dornici de afirmare precum Imbula, Diouf sau Arnautovic. Siguranța defensivă nu a fost ignorată iar un aport major îl au aici portarul Butland împreună cu fundașii experimentați din lot.
Toate acestea au ridicat Stoke din partea a doua a clasamentului către vecinătatea pozițiilor de Europa. Păstrarea lui Shaqiri și Arnautovic precum și noile achiziții din vara aceasta ar putea fi dovezile supreme că planul echipei este unul pe termen lung, cu accent pe transferuri inteligente, pași calculați și evoluție în clasament.

Hughes joacă la Stoke un 4-2-3-1 flexibil, care poate face ușor tranziția la 4-3-3 (ofensiv) sau 4-5-1 (defensiv), unde atât aripile cât și mijlocașii se implică în ambele faze de joc. Tactica ofensivă îmi sună – clișeic – a paralelă la ofensiva cu “fals 9”, unde Bojan joacă, din păcate, un fals Messi – mult mai ineficient, cu tot cu diferența de campionat. Jucătorii tehnici, care pot combina și schimba pozițiile între ei cu lejeritate par să rămână armele principale în atac (vezi Shaqiri, Bojan, Arnautovic și noile achiziții Sobhi și Allen), mai ales dacă transferul lui Berahino se concretizează (83% pase reușite, al doilea după Rooney, mai bun decât Messi). De menționat că Hughes a mai testat și un 4-4-2 ofensiv sezonul trecut, cu doi mijlocași centrali, două aripi și doi atacanți, dar formula nu a avut prea mare succes (nici o victorie cu 4-4-2).

Dacă ne uităm la un prim 11, situația pare să rămână similară cu sezonul trecut, cu mici excepții:

Portari – Butland (titular), Haugard, Given, Bachmann (rezerve în ordinea aparițiilor în sezonul trecut)

Fundași – Titulari par să fie Johnson (RB), Shawcross (CB), Wollscheid (CB), Pieters (LB), iar Cameron, Bardsley, Muniesa, Wilson și Teixeira probabil rezerve.

Mijlocași – Imbula (CM), Whelan/Adam (CM), Allen (CAM), Shaqiri (RW), Arnautovic (LW) (titulari), Walters, Sobhi, Ireland, Afellay (ultimii doi accidentați) – rezerve.

Atacant – Bojan (titular doar dacă Berahino nu vine), Diouf, Crouch, Joselu (rezerve).

La portari nu e prea mult de discutat, Butland fiind unul din pretendenții la postul de portar al naționalei Angliei după un nou turneu ratat de naționala Angliei, la care Hart a contribuit din plin. Given mai joacă un an iar Haugard a fost folosit și în amicale însă doar o accidentare gravă sau un meci ușor de cupă îl pot scoate din primul 11 pe Butland.

În defensivă Cameron, Bardsley, Muniesa, Wilson, și Teixeira vor rămâne cel mai probabil pe bancă deși primii trei sunt candidați serioși la titularizare. Glen Johnson e titularul pe aripa dreaptă iar accidentarea lui a fost citată ca motiv pentru scăderea de formă a echipei în sezonul trecut. Pe de altă parte, concurentul pe post, Cameron, reprezintă cel mai bine versatilitatea jucătorilor lui Stoke – poate juca în centrul sau pe aripa dreaptă a defensivei și chiar mijlocaș central / dreapta sau mijlocaș ofensiv la nevoie. Dacă Johnson sau Shawcross nu revin la fel de puternici după accidentări sau dau semne de slăbiciune, Hughes îl va folosi cu siguranță pe Cameron drept joker-ul său defensiv indiferent de așezarea în teren. Bardsley și Muniesa sunt de asemenea capabili de concurență la titularizare deși au fost mai mult rezerve în sezonul trecut (Muniesa a fost chiar căpitan în amicale). La Wollscheid și Pieters nu văd concurență puternică pe posturi.

Opțiunile la mijloc și în ofensivă sunt foarte interesante pentru Stoke. Imbula pare de neclintit dar partenerii lui la mijloc nu sunt chiar bătuți în cuie. Nou venitul Allen pare că se va integra ușor – îl cunoaște pe Adam de la Liverpool și împreună pot forma un cuplu interesant de mijlocași. Cu toate astea, ambii trebuie să lupte la titularizare cu Whelan, decan la apariții în sezoanele trecute dar și cu joker-ul defensiv Cameron. În retur revin accidentații Ireland și Afellay deci competiția la titularizare va crește. Spre diferență de Allen, cred că Sobhi se va adapta mai greu. El pare cumpărat pentru a-l înlocui pe Arnautovic pe stânga dar poate evolua și pe aripa dreaptă sau în spatele atacantului, deci se pliază pe stilul jucătorilor actuali. Am văzut însă mulți tineri talentați venind din Egipt și puțini dintre ei s-au ridicat la cerințele fotbalului mare. Evoluția lui Sobhi va fi deci interesantă. În concluzie, pe aripi, titularii vor fi Shaqiri și Arnautovic. Ei pot juca pe mai multe poziții, la fel ca și Walters și atacantul cel mai probabil – Bojan (aripă, în spatele atacantului sau vârf solist). Similar, Diouf poate juca pe aripi sau vârf, dar pe el și pe Walters îi văd mai degrabă punând presiune pe titularul Bojan, decât titulari indiscutabili.Sezonul trecut poziția de atacant solist a fost pasată de la Bojan la Crouch apoi la Joselu și la Walters, de multe ori. În afară de Crouch, toți au jucat însă și pe alte poziții din ofensivă – Bojan în special – ceea ce demonstrează din nou cât de flexibili sunt jucătorii dar și cât de mare nevoie are Hughes de un atacant eficient.

Per total lotul celor de la Stoke e bine pus la punct, cu tot cu absențele accidentaților Ireland și Afellay, care probabil vor reveni la lot în 2017. Lipsa lor precum și evoluțiile oscilante ale lui Afellay par să fie motivele principale pentru achiziția lui Allen, dar au oferit și ocazia de a testJa în amicale tineri de la echipa a doua sau rezerve capabile precum Joselu, foarte activ în pre-sezon. La capitolul necesități, am menționat lipsa unui atacant eficient. Transferul lui Berahino ar continua ideea de jucători tehnici, rapizi și flexibili și ar umple golul din ofensivă – nici Diouf (5 goluri), nici Bojan (7 goluri), nici Berahino (7 goluri) nu s-au făcut remarcați cu numărul de goluri date dar ultimul are avantajul vârstei, disponibilității la efort și dorinței de afirmare care pare să-i fi lipsit lui Bojan după Barcelona. Dacă ajunge la Stoke, va fi cel mai probabil titular și golgheterul echipei.
Sezonul 2016-2017 este momentul de ”make or break” al lui Hughes la echipă. Trei poziții 9 în ultimele sezoane sunt o îmbunătățire față de era lui Pulis dar clubul vrea și poate mai mult. Leicester a demonstrat ce poate face o echipă ambițioasă cu un plan bun. Până la urmă paralelele Butland-Schmeichel, Shawcross-Morgan, Shaqiri-Mahrez nu mi se par foarte deplasate. Le lipsește un Vardy și lotul nu pare să aibă nici o clonă perfectă la Kante deci nu aș paria pe ei să câștige campionatul (500/1). Părerea mea e că vor prinde Europa anul acesta și ține doar de Hughes să îndeplinească obiectivul. So can he do it on a cold night in Stoke?

Comments

comments