Etapa a noua din Premier League a fost una perfectă pentru Liverpool și Chelsea, care au redus diferența față de primul loc, spre deosebire de City, Arsenal, Tottenham și United, care nu au reușit să câștige. Lupta pentru titlu și Champions League este mai aprinsă ca niciodată, doar un punct despărțind echipele de pe primele 5 locuri.

Echipele din Manchester au început campionatul exploziv, în primele etape, urmați de Chelsea. Treptat, londonezii au scăzut ca formă, același lucru suferindu-l și echipa lui Mourinho. A urmat Guardiola, care după egalul cu Celtic din Champions League nu mai reușește să impună același joc cursiv. Tottenham rămâne neînvinsă, dar două egaluri consecutive cu adversari de mijlocul clasamentului nu îi ajută deloc, iar Arsenal a suferit surprinzător cu Boro acasă.

Chelsea a reușit o victorie umilitoare cu diavolii roșii (4-0) și se reînscrie în lupta pentru titlu. Conte confirmă că este un antrenor de top și că ‘noua generație’ de tehnicieni încep să dicteze ritmul în Premier League. Din aceeași categorie este și Jurgen Klopp, care devine cu fiecare meci liderul absolut de pe Anfield. Naturalețea și carisma sa îl propun ca o soluție pe termen lung, poate chiar un urmaș al unor lideri precum Shankley sau Paisley. Germanul e un ‘control freak’, încercând prin conferințele sale de presă să antreneze până și reacția tribunelor.

Liverpool a învins convingător pe West Brom și este la egalitate de puncte cu primul loc. Fără meciuri în cupele europene și feriți de orice tip de polemici, atât Conte, cât și Klopp vor forța câștigarea titlului. Momentan, tot City este favorită, cel puțin prin prisma lotului pe care îl are la dispoziție.

West Ham United – Sunderland 1-0 (Florin Ban)

West Ham United (3-4-3): Adrian – A. Ogbonna, W. Reid, C. Kouyate – M. Antonio (’63 Feghouli), M. Noble (c), Pedro Obiang, E. Fernandes – D. Payet, S. Zaza (’69 Calleri), M. Lanzini (’84 Fletcher).

Sunderland (4-3-2-1): J. Pickford – P. van Aanholt,  J. O’Shea (c), L. Kone, Javi Manquillo – J. Rodwell, D. Ndong, S. Pienaar (’80 McNair) – W. Khazri (’86 B.Jones), D. Watmore (’75 Gooch) – J. Defoe.

Goluri: W.Reid (90+4, assist Payet)

Pe London Stadium West Ham primea vizita lui Sunderland, cu speranța că vor reuși să lege două victorii consecutive. După o evoluție încântătoare anul trecut, londonezii au avut un start dezastruos de sezon, atât în campionat, cât și în cupele europene.

Bilic a început într-un sistem cu 3 fundași și pare că încă este în căutarea formulei ideale, după numeroasele transferuri din vară. Ciocănarii au dominat statistica meciului și puteau pe parcurs să de impună mult mai clar. Golul a venit târziu, la ultima fază a meciului unde defensiva lui Sunderland era pur și simplu cu spatele la fază.

În urma unei repuneri de la colț, mingea a ajuns la Reid care a plasat-o norocos prin pădurea de picioare înfipte în careul unui Pickford fără reacție. Șutul a fost unul la firul ierbii, deloc puternic, dar plasat. Mi-a stricat și puntajul la Fantasy Premier League, pentru că eu îl aveam în poartaă pe Pickford. Dar asta e o altă poveste.

Gazdele au avut câteva ocazii mari, chiar și un penalty neacordat. Arbitrul R. Madley s-a facut că plouă și a lăsat jocul să curgă, în momentul când O’Shea și-a ținut adversarul clar în careu, fără să urmărească mingea. Ajungem iar la discuții despre noul regulament, care stipulează clar că la orice tragere de tricou în suprafața de pedeapsă se acordă penalty. Cu toate acestea, discutăm despre Premier League, unde fotbalul este unul puternic bazat pe fizicaliate. Peste Canal nu se fluieră la orice contact în careu, cum am impresia că se întâmplă deseori în campionate precum LaLiga sau Bundesliga.

Sunderland a jucat fara nicio idee tactică. Atunci când Pickford repunea mingea în joc din 6 metri cu pasa lungă, mijlocașii oaspeților, în loc să se demarce pe poziție viitoare pentru o eventuală deviere a pivotului pe care se centra, ei preferau să rămână preventiv în propria jumătate. Iar gazdele recuperau astfel imediat balonul.

În această manieră s-a jucat aproape tot meciul. Din punctul meu de vedere, cu o asemenea atitudine și lipsă de inspirație tactică nu poț emite pretenții la puncte. Iar fără a avea mingea, nu poți pune probleme adversarilor. Sunderland păstrează tradiția începuturilor de sezon fără victorie. Suntem în etapa a 9-a și a adunat abia 2 puncte.

Moyes nu pare o alegere de antrenor inspiratăși este de departe principala candidată la retrogradare. Din experiența sezoanelor trecute știm că ceea ce deranjează la ‘pisicile negre’ nu este neapărat locul în clasament, ci lipsa de atitudine combativivă a jucătorilor. Sunderand a primit cele mai multe goluri din Premier League în ultimele minute ale meciurilor, ceea ce arată o puternică lipsă de concentrare. Mai rezistă Moyes oare?

De partea cealaltă, West Ham a început să adune puncte. Victoriile ciocănarilor nu sunt tocmai convingătoare, dar colecția de puncte din ultimele meciuri le dau speranțe că au ieșit din pasa neagră a începutului de sezon. Printre altele, evoluția unui transfer răsunător pentru West Ham precum Zaza este una total neconvingătoare și se poate înscrie în categoria flop-urilor până acum. Nu dă semne că s-a acomodat încă în acest campionat, mult mai alert ca Serie A.

Liverpool – WBA 2-1 (Andrei Bichis)

Liverpool (4-3-3): Karius – Clyne, Matip, Lovren, Milner – Henderson (c), Can, Lallana (Wijnaldum ’79) – Mane (Origi ’90), Firmino, Coutinho (Leiva ’88)

WBA (4-2-3-1): Foster – Dawson, McAuley, Olsson, Nyom – Fletcher (c), Yacob (Brunt ’46) – Philips (Morrison ’51), Chadli, McLean (Robson-Kanu ’65) – Rondon

Goluri: Mane (’21, assist Firmino), Coutinho (’36, assist Mane)/McAuley (’82, assist Robson-Kanu)

În istoria recentă, confruntarea Liverpool – WBA nu a adus multe puncte pentru Liverpool, motiv pentru care meciul trebuia tratat cu maxim de seriozitate de către gazde. Desigur asta dacă facem abstracție de locurile din clasament și de valoarea loturilor. Pentru a 2-a oară la rând, Liverpool a avut de înfruntat o echipă cu o așezare ultradefensivă, una contra căreia nu posesia sau contraatacul îți aduc rezultate, ci ruperile de ritm sau acțiunile individuale.

WBA a venit cu gândul să se apere și a trecut rar de mijlocul terenului în prima parte a jocului. Tactica era una de expectativă, o eventuală eroare în distribuirea paselor pentru cormorani putând crea oportunități de contratac. Din fericire pentru suporterii lui Liverpool, scorul s-a deschis relativ repede, în minutul 21. Coutinho reușește să scoată 2 adversari din joc cu o fentă din corp și își lasă colegii într-un 3 contra 3. Mane resușește finalizarea din 8 metri, după o centrare inspirată a lui Firmino, dublată de greseala de pozitionare a fundasului dreapta (recent convertit in fundas stanga) Nyom.

Pressing-ul vivace al cormoranilor a constituit o reală problemă pentru jucătorii masivi ai lui Pulis, forțându-i extrem de des să trimită balonul la întâmplare. A fost și cazul golului înscris de gazde în minutul 36. Fletcher își pune portarul sub presiune inutil, iar atacul lui Liverpool are o reacție mult mai bună și transformă pentru 2-0. Coutinho reuseste sa înscrie spectaculos, după ce scoate iar 2 adversari din joc cu o fentă de tip “crossover”.

Dupa pauză, WBA a ieșit cu intentii vădit mai ofensive, ceea ce a creat spații și mai largi pentru contratacurile lui Liverpool. Doar Foster și blocajele la sacrificiu ale unor McAuley sau Olsson au păstrat proporțiile scorului. Firmino(54’), Lovren(58’) și Can (65’) ar fi putut modifica tabela, dar au ratat ținta.

După minutul 75 WBA a început să forțeze, astfel apărând câteva lovituri libere și cornere ce sunt mereu motiv de panică pentru defensiva lui Jurgen Klopp. Adus ca o alternativă reală pentru postukl de titular, Karius care pare la fel de nesigur pe centrari ca și Mignolet, iar supoterii nu pot sta încă liniștiți în ceea ce privește siguranța acestui post.

Tot Karius se poziționează greșit și oferă un corner gratuit în minutul 82. O centrare vicleană de la colț păcălește din nou tot sistemul defensiv și aduce golul ce dă speranțe oaspetilor. A fost un marcaj defectuos făcut de defensivă, care îl lasă pe Firmino să se dueleze la cap cu cel mai înalt fundaș a lui WBA. McAuley reușește să înscrie din 6 metri, după ce mingea este deviată la el. Fundașul lui Pulis este deja  la cel de-al 2-lea gol din acest sezon și pare cea mai bună opțiune la Fantasy  Premier League, din întreaga apărare a lui WBA. În plus, colegul său Dawson nu mai arată aceeași formă ca în sezonul trecut.

Pe final WBA se aruncă definitiv în atac, iar Liverpool mai ratează 3 ocazii importante prin Firmino, Coutinho și Wijnaldum. Altfel, lipsa golului de final le-a luat șansa de a urca pe primul loc, chiar și pentru o seară.

Rezultat final 2-1 si Liverpool urcă pe locul 3, la egalitate de puncte cu Man City și Arsenal. WBA cade pe 13 si are o deplasare la Man City saptamana viitoare, ceea ce înseamnă că ar putea ajunge și mai jos.

Hull – Stoke 0-2 (Mihai Rotariu)

Hull  (4-1-4-1): Marshall – Elmohamady, Dawson (c), Davies, Clucas – Huddlestone (’68 H. Maguire)- Meyler (’55 Hernandez), Livermore, Mason, Snodgrass – Keane (’68 Diomande)

Stoke (4-2-3-1): Grant – Bardsley, Shawcross (c), Martins Indi, Pieters – Cameron, Whelan – Arnautovici, Allen, Shaqiri – Bony (’72 M. Diouf)

Goluri: X.Shaqiri (’26, assist Shawcross și ’50)

Hull este în derivă, iar meciul de pe teren propriu cu Stoke reprezenta oportunitatea perfectă de a se repune pe picioare. Din nefericire pentru ei, la fel a văzut acest meci și Stoke, care se afla pe loc retrogradabil și câștigase primul meci etapa precedentă.

Tigrii veneau după 4 înfrângeri consecutive, timp în care au primit nu mai puțin de 17 goluri. Forma precară a început paradoxal după numirea oficială a lui Phelan. Dacă ne amintim, Hull era dată ca cea mai slabă echipă din Premier League la începutul sezonului și prima ‘favorită’ la retrogradare. Cu toate acestea, fără transferuri și într-o continuă stare de incertitudine au reușit 7 puncte în 4 etape.

Phelan a făcut schimbări în defensivă, dar în zadar. L-a titularizat pe Dawson fundaș central după ce tocmai a revenit după accidentarea la genunchi, iar Livermore a fost împins în linia de mijloc. Mutările acestea nu au resuscitat jocul tigrilor, care au avut o evoluție destul de timidă pentru un meci pe teren propriu.

Din nefericire pentru ei, Stoke a fost un adversar nepotrivit pentru o revenire de formă. Mai bine spus, Shaqiri a fost acel adversar incomod. Elvețianul a fost omul meciului, deschizând scorul în minutul 26 după un șut superb la vinclu de la 20 de m. Până la pauză Stoke a dominat jocul și putea să-și dubleze avantajul la ocaziile lui Arnautovici sau Joe Allen.

Echipa lui Mark Hughes a continuat evoluția pozitivă și în cea de-a doua parte. Tot Shaqiri a profitat de o lovitură liberă din marginea careului de 16m și reușește dubla. Deși este abia minutul 50, meciul pare deja rezolvat. Doar inspirația goalkeeper-ului tigrilor a făcut ca scorul să nu ia proporții. Deși Phelan a schimbat sistemul după introducera lui Hernandez, păstrând 3 fundași în defensivă, Hull nu  a mai putut face nimic pentru a întoarce soarta partidei. Stoke ajunge la 2 victorii consecitive și iese din zona roșie, în locul lor alunecând gazdele de sâmbătă.

Swansea – Watford 0-0 (Mihai Rotariu)

Swansea (4-2-3-1) Fabianski – Naughton, van der Hoorn, Mawson, Kingsley – Britton (c), Ki – Barrow, Siggurdsson, Routledge (’68 Llorente) – Baston.

Watford (3-5-2): Gomes – M. Britos, Kaboul, Prodl – Holebas, Capoue (’78 A.Guedioura), Behrami, Pereyra, Zuniga (’63 N. Amarabat) – Ighalo, Deeney (c).

Un egal dezamăgitor, în special pentru spectatori. Swansea se află în reconstrucție, după numirea lui Bob Bradley. Americanul este un antrenor ambițios în care galezii și-au investit încrederea pentru a-i scăpa de la retrogradare. Judecând după evoluția din weekend, cred că are destule șanse, în ciuda subțirimii lotului.

Swansea a dominat jocul per total, având și cele mai multe ocazii. Prima repriză a fost una săracă în faze de poartă, doar câte un șut de echipă pe spațiul porții. S-a jucat cu încleștare, dar fără fantezie pe faza de atac.

În cea de-a doua parte, Swansea a presat mai intens. Watford se mulțumea să închidă cât mai bine culoarele spre poartă și să profite de un eventual contraatac. Ocaziile au venit destul de târziu, după minutul 65, când deja efortul fizic își spunea cuvântul.

Pe rând, van der Hoorn, apoi de două ori Siggurdsson, puteau aduce victoria lebedelor în minutele 65, 74 și 83.  Islandezul pare să rămână catalistul ofensivei lui Swansea, fiind implicat în 5 dintre ocazii și șutând de 3 ori pe poartă. Atacanții Baston și Llorrente sunt total lipsiți de formă și probabil galezii se vor reorienta la iarnă.

Elevii lui Mazzari au făcut un meci modest, fără o atitudine pozitivă pe atac, fără viziune și în special fătă ritm în repriza a doua. S-ar putea spune că sunt mulțumiți cu acest punct, deși italianul a acuzat neacordarea a două penalty-uri. Mazzari a comentat la adresa arbitrajului, deși a spus că el nu face asta niciodată! Apoi a declarat că prima repriză a fost una dintre cele mai bune făcute de echipa lui în actuala ediție de campionat(?!)

Este trist că la acest nivel unii antrenori încă se mai lasă purtați de emoție în fața camerelor. Watford nu a făcut o primă repriză strălucită, în nici un caz cea mai bună de sezonul acesta, iar arbitrii nu au fost cei care le-au ‘răpit’ 3 puncte, ci propria neputință.

Leicester – Crystal Palace 3-1 (Mihai Rotariu)

Leicester (4-2-3-1): Schmeichel – Simpson, Morgan (c), Huth, Fuchs – Drinkwater, King (’87 D.Amartey) – Mahrez,, Musa (’81 D.Gray) Okazaki – Slimani (’75 Vardy)

Crystal Palace (4-2-3-1): Mandanda – Ward, Tomkins, Delaney (c), Kelly (’77 Fryers) – Ledley (’72 Lee Chung-Yong), McArthur – Townsend (’72 F.Campbell), Cabaye, Zaha – Benteke

Goluri: A. Musa (’42, assist Slimani), Okazaki (’63), Ch.Fuchs (’80)/Y.Cabaye (’85)

Leicester are în acest sezon evoluția pe care o așteptam. Nu e nici o supriză faptul că participarea în cupele europene le diminuează din forța fizică. Spre deosebire de giganții Premier League, vulpile nu beneficiază de un lot puternic. Astfel, în Premier League plutesc undeva pe la mijlocul clasamentului și probabil vor termina în zona locurilor 10-12. În Champions League au o evoluție apreciată, cu maxim de puncte dupa 3 meciuri și sunt ca și calificați în faza următoare. Desigur, nici nu au o grupă extrem de dificilă.

Trupa lui Ranieri a fost singura echipă cu meci în cupele europene la mijlocul săptămânii care a reușit să câștige în weekend. Acest lucru face victoria vulpilor și mai impresionantă. Pentru a doua oară Ranieri reușește să lege două victorii. Pentru prima oară cu Jamie Vardy rezervă, fiind menajat după o accidentare. În atac au intrat Okazaki, Musa și Slimani, care au și câștigat meciul pentru Ranieri. Antrenorul italian tocmai împlinise 65 de ani.

Okazaki putea sparge gheța chiar în primele secunde, după gafa lui Mandanda, dar a ratat ținta de la 18 m cu poarta goală. Crystal Palace și-a revenit rapid, iar ocazia lui Benteke din minutul 13 îi putea pune în avantaj.  Reluarea belgianului este salvată însă de Schmaichel. Treptat, Leicester a pus stăpânire pe mijlocul terenului și a amenințat poarta, mai întâi prin Okazaki, apoi prin Musa. Nigerianul reușește să înscrie chiar înainte de pauză după o pasă a lui Slimani.

Posesia a fost mereu a lui Palace, dar contraatacurile rapide ale celor de la Leicester au fost mult mai eficiente în cea de-a doua parte. Okazaki a fost incredibil cu vitalitatea sa și sprinturile sale frecvente. În minutul 63 a profitat de o respingere greșită a apărării lui Pardew și duce scorul la 2-0 cu un șut la colțul scurt. Japonezul înscrisese ultima oară tocmai în martie.

Palace a înțeles imediat că doar miza exclusivă pe atac mai poate salva ceva din acest meci. În minutul 73 Cabaye, apoi Benteke puteau să îi readucă în joc. Intervențiile lui Schmeichel și apoi Simpson de pe linia porții au păstrat poarta intactă. Contrar evoluției jocului, fundașul Fuchs punctează decisiv pentru 3-0 în minutul 80, după un vole din marginea careului. Până la final echipa lui Pardew a reușit doar golul de onoare în minutul 85 prin Cabaye.

Meciul se termină 3-1, iar cele două echipe rămân la mijlocul clasamentului, cu același număr de puncte (11).

Comments

comments