Săptămâna trecută, Arsenal și Huddersfield s-au întâlnit pentru prima dată în istoria Premier League. Atât de diferite pentru ceea ce reprezintă ele în prezent în fotbalul britanic, cele două cluburi au un element comun. În istoria ambelor, un om ce avea să-și lase adânc amprenta a fost Herbert Chapman.

Chapman s-a născut în South Yorkshire și a avut o carieră de jucător modestă, evoluând la o mulțime de cluburi, inclusiv Tottenham. În calitate de manager, englezul a făcut istorie atât la Huddersfield cât și la Arsenal.

Sub conducerea sa, Huddersfield a câștigat primul lor trofeu major, FA Cup în 1922, reușind doi ani mai târziu să obțină și titlul de campioană. Sezonul următor, The Terriers și-au apărat cu succes trofeul de campioană, Huddersfield punând un “hattrick” de stele deasupra emblemei clubului. Reușita din urmă a fost realizată însă fără Chapman. Atras de promisiunea unui salariu dublu (creștere la 2.000 de lire sterline pe an) și de potențialul unui club ambițios din capitală, Herbert a luat trenul spre sud, ajungând la un acord cu Arsenal.

Unul din cei mai mari vizionari din istoria fotbalului

Impactul lui Chapman nu poate fi contestat nici în West Yorkshire, dar nici în nordul Londrei.

La Arsenal, englezul născut în Kiveton Park a schimbat totul și a condus practic trecerea de la fotbalul înapoiat din perioada interbelică la un fotbal profesionist, după cum spunea si Barney Ronay acum ceva ani în Guardian.

“For the first 40 years or so of professional football there was no real concrete idea of what a manager actually did. Teams were picked by an ad-hoc committee of board members and the secretary-manager, a vaguely clerical figure with a distinctly below-stairs status. Herbert Chapman is credited with pioneering the modern notion of a manager as the dominant personality within a football club, first at Huddersfield and then at Arsenal in the 1920s and 1930s.”

-Barney Ronay, The Guardian, 2007

Până la Chapman, echipamentele de joc erau văzute ca fiind ceva periferic. Asta până într-o zi când la o partidă de golf, Herbert a fost inspirat de stilul vestimentar al unui prieten, care se prezentase în ziua respecivă cu un pulover roșu fără mâneci purtat peste o cămașa albă, și a decis ca acest stil distinctiv i se va potrivi echipei sale care adopta un stil avangardist.

Numerele de pe tricourile de joc, o minge de joc mai albă, și un sistem de difuzoare pe stadion, toate au fost introduse la sugestia englezului pentru a îmbunătăți experiența fanilor.

”Whoever heard of Gillespie Road? It is Arsenal around here!”

Tot el a pionierat și redenumirea stației de metrou Gillespie Road sub numele de “Arsenal” și l-a angajat pe Tom Whittaker drept primul fizioterapeut modern al fotbalului. Același Whittaker care ulterior a devenit managerul lui Arsenal după cel de-al Doilea Război Mondial,câștigând de două ori titlul, lucrând îndeaproape cu fostul număr 1 mondial din tenis, Fred Perry.

Chapman a elaborat programe speciale de antrenament și a militat pentru fotbalul jucat pe ”nocturnă”, după ce văzuse câteva astfel de meciuri în Belgia, reușind chiar să-și convingă jucătorii să aprindă farurile de la mașini pentru a lumina terenul de antrenament pe durata sesiunilor care se încheiau seara târziu.

Era 1930, da, dar încă de atunci, Chapman își dorea arbitri pentru linia porții. Nouă decenii înainte ca Premier League să adopte tehnologia Hawk-Eye, englezul scria la vremea respectivă: ‘Goal judges must come. I am convinced that referees need their help, if they are to avoid mistakes and injustices.’

Și din punct de vedere tactic, Herbert era cu un pas înaintea tuturor. Noua sa așezare tactică ”W-M” nu mai are nevoie de nicio prezentare, fiind un capitol din istoria fotbalui, la acea vreme Herbert spunând nonșalant:

“It works. I am just waiting until everyone has copied it, then I shall come up with something new.” (Chapman despre celebra lui asezare W-M)

Coincidență sau nu, Arsenal a câștigat primul trofeu major în 1930, învingându-i chiar pe Huddersfield, în finala FA Cup, pe Wembley. Tot atunci, Chapman a venit cu ideea ca ambele echipe să apară pe teren în același timp, una lângă alta. A câta inovație care avea să devină tradiție! Un an mai târziu, Tunarii aveau să devină campionii Angliei, cu Chapman pe bancă.

Jucătorii au aflat din ziare de decesul său

La fel ca și Huddersfield în anii ’20, Tunarii aveau să obțină trei trofee, redevenind campioni în 1934 și fiind declarați echipa deceniului. Chapman nu avea să prindă însă finalul sezonului 1933-1934. După ce a mers de Anul Nou la Sheffield pentru a urmări un jucător de care era interesat, Herbert s-a întors la Londra răcit. În următoarea zi, s-a simțit ceva mai bine, putând vizita unul din terenurile de antrenament, acolo unde echipa a treia a lui Arsenal evolua cu Guildford City. Însă, starea sa de sănătate s-a deteriorat rapid, iar medicii l-au diagnosticat cu pneumonie. Chapman a decedat în dimineața unei zile de sâmbătă, 6 ianuarie 1934, la vârsta de 55 de ani.

Aflați deja în drum spre meci, jucătorii săi au aflat tragica știre din ziare. Partida s-a jucat în cele din urmă într-o atmosferă sumbră și avea să se încheie la egalitate, dar nimănui nu i-a mai păsat de rezultat.

În prezent, aproape 84 de ani au trecut de la acel moment și totuși moștenirea lui Herbert Chapman este prețuită tot mai mult de cele două cluburi care s-au întâlnit săptămâna trecută pentru prima dată în istoria Premier League.

surse: The Gentleman from Kiveton Park – Herbert Chapmanfootballparadise.com ; surse foto: arsenal.com

Urmărește-ne pe Facebook, Twitter și pe canalul de Youtube pentru a fi la curent cu tot ce contează în Premier LeagueAbonează-te la newsletter-ul Tackle.ro pentru a primi, de două ori pe săptămână, articole bune de citit din lumea fotbalului, pe e-mail.

Comments

comments