Când miza unui meci de fotbal e un trofeu de o asemenea anvergură, acela nu mai e doar un meci de fotbal. Când un manager debutant, care a câștigat acel trofeu în primul sezon și joacă finala în al doilea, împotriva fostului său club, la mijloc e mai mult decât istoria jocului. Când cel mai mare portar al erei noastre apără (poate pentru ultima oară?), poarta echipei sale, chiar într-un ultim act de cupă europeană, acolo se joacă mai mult decât fotbal. A sosit momentul să vorbim despre finala Ligii Campionilor: Juventus vs Real Madrid.

Pe 3 iunie, la Cardiff, în fața a peste 70.000 de spectatori din tribune și a altor zeci de milioane de telespectatori din lumea întreagă, se joacă ultimul meci din sezonul de fotbal de pe Bătrânul Continent. Finala Ligii Campionilor propune un duel între două mașini de fotbal, una venită de la poalele Alpilor, din patria legendarului catenaccio, cealaltă din buzunarul Casei Regale spaniole, în căutarea unui record aproape absurd: al doisprezecelea trofeul de campioni ai Europei. Rezultatul unei astfel de lupte e imposibil de pronosticat, dar asta nu mă împiedică să mă bucur de finală, chiar înainte ca aceasta să înceapă, scriindu-i avancronica.

Juventus

Mulți am crezut că apogeul Juventus-ului înviat de Conte, a fost acea finală de Liga Campionilor pierdută în fața Barcelonei. 3-1 a fost în 2015 și transformarea echipei sub noul manager nu poate fi mai clar subliniată decât menționând că doar doi dintre titularii de atunci au șanse să se regăsească în primul 11 pe 3 iunie. Allegri a perfecționat mecanismele implementate de predecesorul său și s-a dovedit mai bun decât acesta pe piața transferurilor. Dybala, Pjanic și Higuain au ajuns la Juve pe sume mari și ambiții pe măsură, dar jucători precum Dani Alves, Khedira, Mandzukic sau Sandro s-au dovedit esențiali pentru finalist Ligii Campionilor din acest sezon.

Fără îndoială, punctul culminant al întregii stagiuni pentru Juventus a fost dubla cu Barcelona, din sferturi. Un 3-0 general (3-0 la Torino și 0-0 pe Camp Nou) va rămâne în istorie, dar probabil că detaliile acestei victorii tactice neverosimile se vor pierde. Echipa lui Allegri a avut de două ori mai multe șuturi pe spațiul porții, în condițiile în care, pe dubla manșă, posesia lor a fost 36%! Cu o apărare flexibilă și extrem de solidă, expunând sub reflectoarele Ligii tradiția fotbalului italian, pressing avansat, dar și un atac excepțional, toate bazate pe o disciplină tactică impecabilă, Juventus revine într-o finală de Liga Campionilor ca o mare forță a Europei.

Ultima oară când Juventus a câștigatat Liga, în teren era managerul actual al lui Chelsea, Antonio Conte, iar Buffon abia începea să strălucească la Parma. Torinezii au și un record negativ: niciun alt club n-a pierdut mai multe finale de Liga Campionilor sau de Cupă a Campionilor Europeni (de 6 ori a făcut-o Juventus, pierzând ultimele 4 acte finale jucate).

Real Madrid

Privind un prim 11 probabil al Realului de azi și o banca pe care o au madrilenii e imposibil să nu-ți treacă prin cap gândul microbistului etern: “dar oare ăștia au nevoie de vreo tactică, de antrenor, la cât de buni sunt individual merge jocul de la sine”. Uitându-te la cum pasează Kroos și Modric în centrul terenului, te mai întrebi și dacă nu cumva sunt roboți, dar te lămurești repede că nu e cazul, văzându-i urcările lui Marcelo. Istoria fotbalului oferă numeroase exemple când un dream-team pur și simplu nu face click, transformându-se dintr-o mare speranță în uriașă dezamăgire. Realul lui Zinedine Zidane însă… e orice în afară de dezamăgire.

Pasionații de statistici în fotbal, printre care mă număr și eu, observau bine zilele trecute că lui Zidane îi ia, în medie, cam 150 de zile de mandat pentru a ridica un trofeu. E greu de spus ce-l face special pe francez și cum s-ar putea defini jocul Realului, dar e clar că aura de legendă îl ajută să controleze un vestiar cu orgolii mai mari decât Bernabeul însuși.

Presa din Spania speculează de o săptămână un singur loc de titular: cel disputat între Isco și Gareth Bale. Din punct de vedere tactic poate fi important numele celui care va intra din primul minut, însă pentru suporteri calitatea fotbalului nu ar avea de suferit, indiferent de alegerea lui Zidane. Și apropo de alegerea lui Zidane, sunt eu oare singurul care încă se întreabă cum a ales fostul cinciar al Realului să tragă fără preluare, din prima, din careul lui Leverkusen, în finala Ligii din 2002? 

Echipe probabile în Juventus vs Real Madrid, finala Ligii Campionilor

Juventus: Buffon – Barzagli, Bonucci, Cheillini – Dani Alves, Khedira, Pjanic, Sandro – Dybala, Mandzukic, Higuain.

Real Madrid: Navas – Carvajal, Ramos, Varane, Marcelo – Casemiro, Kroos, Modric, Isco – Cristiano Ronaldo Benzema.

Unde vedem finala?

Finala Ligii Campionilor, Juventus vs Real Madrid, se vede pe ProTV, Dolce Sport 1, Dolce Sport 1 HD și TelekomTV.ro, sâmbătă, 3 iunie, de la ora 21:45.

Cred că vom avea ocazia să privim printr-o fereastră de 90 de minute (sau 120) spre viitorul fotbalului, într-o reprezentație cu doi dintre cei mai buni manageri din lume, la conducerea unor echipe fantastice. Se poate întâmpla absolut orice, abia aștept!

Urmărește-ne pe Facebook, Twitter și pe canalul de Youtube  pentru a fi la curent cu tot ce contează în fotbalul din Anglia!

Comments

comments