Există puțini jucători care au făcut ca lovitul unei mingi de fotbal să pară artă, și poate mai puțini care au făcut ca totul să pară atât de simplu. Cele mai frumoase goluri marcate în carieră de Matt Le Tissier sunt definiția bucuriei pe care o aduce fotbalul.

Mulți dintre noi am copilărit în anii ‘90 și am crescut cu emisiunea Eurogoals, unde aveam parte doar de rezultatele din Anglia, nu și de rezumate. Transmisiunile Premier League au pătruns târziu pe micile ecrane din România, când cariera de fotbalist profesionist a celui poreclit “Le God” era aproape de final. Ca iubitor de fotbal britanic, mereu am simțit că prea puțină lume de la noi îi cunoaște povestea lui Matt și că ar fi și datoria mea să vorbesc despre primul mijlocaș care a atins cota de 100 de goluri în era Premier League.

Pentru a vă convinge să nu închideți pagina și să citiți mai departe povestea lui Matt Le Tissier, vă invit să urmăriți acest video precum și superba descriere pe care jurnalistul Brian Phillips i-o făcea lui Matt, într-un editorial din 2013 scris pentru Grantland.

“He was a great player because you can look at any clip of him and see that he was a great player — because he could do things hardly anyone else could do, because he played soccer in a way that could make you feel something. I’m going to type that again, because it contains words that deserve to be repeated. He played soccer in a way that could make you feel something. What else do you want from an athlete?”

“Le God”

Născut pe 14 octombrie 1968 în St. Peter Port, Guernsey, Matt Le Tissier este considerat printre cei mai talentați jucători de origine engleză. Britanicii spun că abilitatea sa extraordinară nu a fost niciodată pusă în practică pentru a învinge adversarii, ci pentru unicul scop de a încânta proprii fani ce veneau să-l vadă jucând pe The Dell. Fosta arenă a “Sfinților” a văzut de-a lungul anilor ‘90 câteva dintre cele mai frumoase goluri din istoria fotbalului englez.  Matt a marcat peste 200 de goluri în toate competițiile pentru Southampton dar apogeul carierei l-a atins între 1992 și 1998, când a marcat de 113 ori pentru echipa sa de club. Deloc rău pentru un jucător din linia mediană…

Poreclit de fani “Le God”, ironizat de rivalii ce-l tachinau ca fiind “The Greatest Player To Never Win A Single God-Damn Thing”, Le Tissier a fost forța omniscientă a lui Southampton. Nefiind niciodată un jucător harnic sau unul căruia să-i placa antrenamentele lungi, englezul a beneficiat și de un statut special la clubul din sudul Angliei. Începând cu Alan Ball, toți antrenorii “Sfinților” i-au acordat o libertate mare de joc la mijlocul terenului și l-au “cruțat” de sarcinile defensive. Spectatorii de pe The Dell își amintesc că în zilele sale de grație Le Tissier controla cursul jocului,  forțând atât pe cei unsprezece jucători adverși precum și pe cei zece colegi să joace  exact după propriul său ritm.

Matthew Le Tissier a fost un showman. Pe măsură ce Premier League devenea tot mai popular și un produs de marketing tot mai bun, banii  începeau să apară în conturile cluburilor din Albion iar asta a făcut să crească cererea de jucători care puteau face diferența. Pe măsură ce fotbalul devenea o adevărată industrie, constanța în joc a devenit prețuită tot și tot mai mult și preferată în favoarea momentelor de magie pe care Matt le putea produce în orice moment. “Le God” începuse să capete o aură de jucător de lux dar pretențios, pecete ce uneori pentru el a părut mai mult o insultă decât un compliment. Adevărul e că Matt Le Tissier a fost printre ultimii mijlocași englezi capabili să facă spectacol, un adevărat geniu pe terenul de joc.

Dacă talentul fără cusur pe care-l avea Le Tissier l-a făcut un star, personalitatea lui era în contrast cu ceea ce arăta pe teren. Franchețea cu care făcea public faptul că urăște antrenamentele fizice sau dieta la care sunt supuși sportivii profesioniști a făcut înconjorul presei din Marea Britanie și a atras deloc surprinzător acuzații de neprofesionalism. Unii spun că întreaga carieră a lui Le Tissier a fost ca un experiment făcut pentru a vedea cât de departe poate ajunge un fotbalist dacă se lasă purtat doar de talent nesusținut de muncă.

Deși pretențios, Le Tissier a înțeles perfect propriile sale calități, stilul său apatic având să completeze abilitățile pe care le poseda. Într-o perioadă în care rolul statisticilor și a analizei sportive începeau să devină tot mai la modă, estetica, eleganța și spectacolul pe care le aduceau englezul în joc erau o bucurie pentru iubitorii de fotbal. Jurnalistul Daniel Storey scria despre Matt că acesta părea un personaj de poveste : “He was like a character from a comic strip, a player spliced between Sunday league and World Cup final. These are the players who inspire the next generation.”

Fă ceea ce îți place și vei fi fericit

Criticile cele mai proeminente care l-au vizat pe Matt sunt acelea că a ales confortul de la Southampton, respingând de-a lungul carierei oferte de la Milan, Tottenham și Chelsea. Au apărut zeci de întrebări și îndoieli cu privire la potențialul său de a se adapta la o astfel de schimbare la un club nou, unde Matt nu ar mai fi fost în centrul atenției și unde condiția lui fizică precară i-ar putea crea probleme.

Poate că “Le God” nu a evoluat niciodată la un club de top dar e important de spus că acest fapt nu a diminuat influența lui asupra celor din lumea fotbalului. În 2010, nimeni altul decât fostul  mjlocaș al Barcelonei, Xavi, a avut un interviu pentru The Sun în care a vorbit despre idolii săi din copilărie și în care a făcut o adevărată pledoarie șeptarului de la Southampton.

“The man I absolutely loved watching as a kid was Matt Le Tissier. His talent was out of the norm. He could dribble past seven or eight players but without speed – he just walked past them. For me he was sensational. He was definitely an idol.”

Pe Le Tissier nu l-au interesat niciodată banii cât timp a jucat fotbal și a putut face ceea ce iubește el mai mult. Ar fi putut fi plătit mult mai bine în altă parte, iar într-o perioadă în care Premier League devenea un campionat tot mai atractiv financiar, salariul cel mai mare pe care l-a avut la Southampton nu a depăsit 3500 de lire sterline pe săptămână. Apropiații lui Matt spun că autobiografia lui precum și meciul său de retragere au fost mai mult un pretext de a obține o sumă de bani pentru a rămâne pe linia de plutire după agățarea ghetelor în cui.

“We didn’t have a lot when I was growing up. Mum and Dad had four boys and we lived on a council estate in Guernsey. They always used to make sure we had a pair of football boots each and some clean clothes, and I grew up with a pretty relaxed attitude to money. I was taught that it was far more important in life to be happy than to be rich.”  Declarația dată de Matt în 2012 arată încă o dată percepția sa cu privire la bani și dădea în același timp o reflecție a carierei sale de fotbalist.

În același interviu, englezul nu dădea semene că regretă felul în care și-a manageriat cariera: “I played the game the way I wanted to play it, and had I gone on to a bigger club, I probably wouldn’t have been able to do that. I knew I probably wouldn’t win any honours, but when you’re at a club that size, staying in the Premier League for 16 years gave me as much pleasure as winning a medal if I’d gone somewhere else.”

Singurul regret

Povestea lui Matt Le Tissier nu poate să nu conțină și urmă de regrete.  Englezul a fost trecut cu vederea la nivel internațional, bifând doar opt selecții la națională, partide în care a evoluat doar 71 minute, neparticipând la niciun turneu final cu The Three Lions.  Matt a fost mereu în ochii selecționerilor sub nivelul lui Paul Gascoigne, ratând Europeanul din 1996, găzduit chiar în Anglia. Iar dacă la World Cup ‘94, britanicii au lipsit, “Le God” putea fi convocat pentru Coupe Du Monde ‘98 când Michael Owen sau Alan Shearer puteau benefica de flair-ul și viziunea șeptarului de pe The Dell. Glenn Hoddle nu l-a agreat și sansa lui Matt a fost irosită. La Euro 2000, Le Tissier avea deja o vârstă, iar concurența era tot mai mare având în vedere că în Premier League începeau să apară mijlocași compleți precum Scholes sau Gerrard.

Cântecul de lebădă al lui Matt pe The Dell

Pe 19 mai 2001, Southampton FC avea să joace ultimul meci pe tradiționala arenă The Dell,  teren pe care jucaseră meciurile de pe teren propriu în ultimii 103 ani. Adversara era nimeni alta decât Arsenal. Matt începuse partida pe banca de rezerve dar în minutul ‘74 a fost introdus pe teren de către Stuart Gray. Scorul era la 2-2, dar un sfert de oră mai târziu, Le Tissier a marcat un gol superb cu piciorul stâng din întoarcere. Reușita englezului avea să fie și ultimul gol marcat vreodată pe legendara arenă a Sfinților. Cel mai mare jucător din istoria lui Southampton a marcat finalul unei ere pentru clubul din sudul Angliei, într-un stil inconfundabil.  Avea să fie și ultimul său gol marcat în Premier League.

Finalul carierei lui Le Tissier a fost unul plin de accidentări după care a reușit cu greu să se refacă.  A jucat doar 20 de minute pe St. Mary’s, noul stadion al lui Southampton, inima sa aparținând pentru totdeauna vechii arene, The Dell.

Matt e în prezent analist la Sky Sports, acolo unde face ceea ce îi place și unde îi place ceea ce face: “It’s the best job in the world, it feels like I’m going down the pub with my mates and talk about football for a few hours. I think what comes across it’s just how much we love the game and the passion that we’ve still got for the game”

Surse:

‘Le God’, The Matt Le Tissier Story – documentar Sky Sports

http://grantland.com/features/matt-le-tissier-comes-retirement/

http://www.football365.com/news/portrait-of-an-icon-matthew-le-tissier

Sursa foto: skysports.com

Comments

comments