Iubesc fotbalul. Dintotdeauna mi-a plăcut acest sport de echipa. Nu ştiu şi nu înţeleg de ce, din moment ce nu sunt suficient de bun să-l practic.

Sunt prea neîndemânatic şi împiedicat că să fiu un jucător bun. Dar îmi plăcea să execut faze fixe, în special loviturile libere. Parcă e un duel doar între executant şi portar iar toţi ceilalţi jucători de pe teren nu mai contează. Există o opţiune evidentă, peste zid, la colţul scurt, pe care o ştiu toţi cei de pe teren, din tribune şi din faţa televizoarelor şi cu toate astea executanţii buni marchează deseori acolo. Portarul ştie ce o să se întâmple dinainte şi cu toate astea nu poate să prevină acest lucru. Magnific!

Dar se poate şi altfel… Am văzut goluri ale lui Roberto Carlos, bombe menite să rupă plasa, şuturi cu exteriorul care ocoleau în drumul lor spre poartă până şi legile fizicii. Şi aşa am ajuns la Real Madrid, un club uriaş, care îi avea pe Carlos, un personaj aproape mitic, un Hulk al fotbalului, dar mai ales pe Zidane. Mi-am spus că sunt fan Real Madrid. De atunci mi-am dorit mereu ca ei să câştige şi i-am urmărit, în special în Champions League, dar am simpatizat orice echipă juca frumos sau avea jucători care îmi plăceau. Arsenal, AC Milan, Tottenham, Bayern Munchen, BVB, toate mi-au plăcut într-o anumită perioada şi pe toate le-am urmărit cu plăcere pentru că în primul rând sunt fan fotbal.

Anul trecut, unul dintre antrenorii pe care îi apreciez, pentru că au un joc pozitiv, a ajuns la Liverpool, iar asta, împreună cu faptul că îl au pe Coutinho, m-a făcut să încep să îi urmăresc. Iar Liverpool a făcut anul trecut ce ştie mai bine: meciuri memorabile. I-a scos din Europa League pe cei de la BVB într-un retur incredibil cu 7 goluri şi golul victoriei în minutele de prelungire. Apoi au pierdut în deplasare la Submarinul Galben Villareal, iar în interviul de după meci Jurgen Klopp declara că se uită la spanioli cum se bucură şi se gândea atunci că se bucură prea devreme, mai aveau şi meciul de pe Anfield. Negreşit, în retur, nouă echipa heavy metal a livrat 3 goluri şi calificarea în finala Europa League. Victorii în utimul minut, răsturnări de rezultat, într-un cuvânt, suspans. Până şi Alfred Hitchcock ar fi fost mândru să regizeze asemenea partide.

Mă uităm în special la meciurile din cupele europene, dar anul acesta s-a schimbat ceva. Dintr-un oarecare motiv, am început să urmăresc meciurile de Premier League. Iar dacă nu am urmărit meciul efectiv, l-am urmărit pe livescore şi apoi rezumatul. Am trăit victorii frumoase, unele categorice, altele la limita, înfrângeri improbabile şi frustrante, momente de joc simplu şi sigur, precum şi rătăciri şi decizii greşite. Uşor uşor, am început să urmăresc fiecare meci al lui Liverpool şi chiar dacă nu toate au avut rezultatul pe care l-am dorit, în toate am găsit ceea ce căutam. Un joc frumos de pase care descriu vizual acea legătură invizibilă dintre jucători. Pentru asta mă uit la fotbal, asta vreau să văd când mă uit la un meci de fotbal, să fiu uluit. Iar Liverpool face asta.

Aseară, mă uităm la meciul cu Manchester City, şi după o faza superbă la capătul căreia Lallana ratează inexplicabil, am acel sentiment de uluire, încântare pentru acel desen frumos, dar mai mult decât atât, realizez cu câtă pasiune eram conectat la meci. Parcă ar fi fost finala Champions League şi toţi fotbaliştii care mi-au plăcut vreodată jucau la un loc, aşa de intens urmăream jocul. A fost un meci important pentru economia campionatului, dar nu crucial şi cu toate astea am trăit foarte intens fiecare moment. Atunci mi-am dat seama că sunt, sau măcar încep să fiu, Cormoran.

Nu ştiu sigur ce o să fie, nu ştiu sigur cum o să mi se pară anul viitor, dar la cum mă ştiu şi la cum îi ştiu pe cei de la Liverpool şi pe Klopp, o să mai dureze o perioada. Cert e că am găsit în jocul celor de la Liverpool, în imaginea tribunelor de pe Anfield şi în meciurile memorabile pe care aceştia le fac, exact ceea ce îmi doream sau îmi imaginăm că înseamnă fotbalul, iar aşa ceva nu se „iartă” uşor.

Dacă vă plac articolele de pe site, ne puteți urmări pe Facebook, Twitter și pe canalul de Youtube. Sursa foto: thisisAnfield.com.

Comments

comments